Adventures in DietLand

Adventures in Diet Land 2, Joi, 29 Mai 2008

by Virginia Rispolept

Buna ziua, sunt Dietici Leneveanu si va prezint... zzz... Mda, se vede ca e vara si toti si-au pornit aparatele de aer conditionat, mai ales Albinuta. Avem, in consecinta, cate o pana de curent la fiecare 24 de ore. Ieri a fost noaptea si nu m-a deranjat, dar azi mi-a intrerupt transmisia directa de pe front.
Sa revenim. Va voi prezenta mai intai evenimentele zilei de ieri, de dupa incheierea transmisiei noastre. L-am lasat pe generalul Suncagros dormind la umbra si fortele Sportului epuizate. Fortele Regimului inca nu intrasera in actiune, iar generalul Iubirii fusese anihilat de pamfletele Lenei. Situatia era insa imbucuratoare si se preconiza o victorie zdrobitoare. Victoria zdrobitoare a fost insa de partea Axei Grasime-Lene-Rispolept. Dupa ce Lenea pierduse teren in fata Sportului, pe seara Grasimea a trecut la contraatac printr-o bine tintita pofta de pizza. Agentii infiltrati ai grasimii au reusit sa ne convinga ca dupa atata miscare o pizza nu poate sa strice prea mult. Cu toate astea, Vointa a obiectat. Dar, va repet, Vointa este un stat foarte slab si fara vreo putere politica sau militara. Iar cu fortele Iubirii dezorganizate de moartea generalului LolitaLover353, nimeni nu s-a putut impotrivi expansiunii Grasimii.
Deci, in runda a doua, Grasimea a invins in fata Regimului si a recucerit tot teritoriul castigat cu sudoarea fruntii bravilor nostrii ostasi.
Dar sa vedem punctul de la care pornim azi. Trecem cu greu peste trupurile soldatilor lesinati pe campul de lupta pentru a cauta linia granitei si a masura extinderea Grasimii. Este un moment crucial. Oare cine a castigat ieri? Oare o singura pizza cu bacon, salam, sunca, porumb, ardei, ciuperci si masline se poate compara cu truda soldatilor nostrii? Care e verdictul? 78kg. Imposibil! Stupoare generala. De la o pizza?!
“Stati!” urla cineva in multime. “Aceea nu e granita Grasimii, aceea e Fasia Constipatiei la care se adauga micul dejun de azi, pe care l-ati mancat inaite de masuratoare, ca prostii! Cineva sa aduca repede un supozitor cu glicerina! Soldati, mars la WC-uri!”
Cu asta ne-am mai revenit, dar problema constipatiei ramane. Ce ar face Lady Cécile? Lady Cécile e un personaj dintr-un roman de adormit copii in 10 volume, directoarea unei scoli de magie. Pe vremuri, de cate ori eram constipata ma gandeam la Lady Cécile in lumea ei magica. Lady Cécile nu era niciodata constipata, ea, daca avea probleme, bea o potiune facuta de nepotul ei, un fel de hibrid intre Profesorul Snape si proful meu de fizica din generala, si asta rezolva toate problemele. Si azi Lady Cécile isi face efectul si, dupa un sfert de ora in care o vizualizez semnand hartii si dand ordine nepotului in biroul ei, trec la o a doua cantarire, mai norocoasa.
Iata ca Fasia Constipatiei a disparut si granita Grasimii se intinde acum la 77kg. Lady Cécile e purtata pe brate de soldati in uralele multimii. Si totusi, suntem la jumatate de kilogram mai mult decat ieri, lucru pe care nu putem sa-l punem in totalitate pe seama micului dejun de azi, pentru ca cele 2 felii de pizza ramase de ieri pe care le-am mancat nu cantaresc atat. Dar purtatorul de cuvant al Sanatatii (mai tineti minte, statul invadat de Grasime, Sanatatea, care pana acum n-a miscat un deget?) ne linisteste ca astia sunt muschii care au crescut in urma efortului de ieri. Bufnim cu totii in ras si-i spunem sa-si vada de fluturasii lui, dar tare ne-am dori sa fie asa. Trupele sunt demoralizate si nimeni nu pare sa vrea sa miste.
Dar iata un omulet pirpiriu, in uniforma de general al Iubirii, care se agita printre soldatii Sportului, tragand de ei sa treaca la lupta. Ne grabim sa-l intervievam si descoperim ca se numeste LolitaLover354 si este succesorul lui LolitaLover353. Multi mai sunt, domane? Generalul LolitaLover354 are pe agenda trezirea tuturor soldatilor si punerea lor la treaba “chiar daca asta m-ar costa viata!” Incurajati de eforturile lui si rusinati de esecul de ieri, soldatii Regimului distribuie cani cu ceai de slabit. tabara se trezeste la viata. Totusi, nimeni nu misca.
Generalul LolitaLover354 pune la bataie cartea lui secreta. E faimosul dragon cu ochii albastrii din Yu-Gi-Oh, e forma bankai a sabiei lui boante de razboi din Bleach, e vraja Giga Slave din Slayers si eu bat campii aici pentru ca habar n-aveti de toate astea. Deci in boxe se aude, cu sonorul la maxim, “Ienai kimochi”, cantata de Matsumoto Rika si Ishida Akira. “Daca nici asta nu-i trezeste,” spune LolitaLover354 stargandu-si transpiratia de pe frunte cu o batista cu Xellos din Slayers desenat pe ea, “atunci imi fac sepuku.”
Generalul Suncagros se pare insa ca o apreciaza pe Matsumoto Rika, pentru ca isi aliniaza soldatii si urla “Drepti! Prezentati bicicleta! Incalecati! La atac!” Deci razboiul reincape, mai crancen ca niciodata, la ora 11:10.
Si soldatii nostrii pedaleaza cu ravna, cantand cu voci de soprana refrenul “ienai kimochi dondon suki ni naru” in timp ce LolitaLover354 da din cap vesel si aculta cu ochii inchisi. Pare mai slab si mai plapand ca azi dimineata, probabil ca intr-adevar munca asta de incurajare il termina.
De data asta prima repriza de bicicleta a durat 15 minute. Baietii avanseaza cu fiecare zi! LolitaLover354 spune insa ca ii va munci pana la moarte, a lor sau a lui, care vine mai repede. “Vreau sa apuc sa vad o avansare adevarata in teritoriul inamic inainte de a muri,” spune el cu voce stinsa.
Soldatii Sportului se aseaza la umbra sa se odihneasca, iar soldatii Regimului impart din nou cani cu ceai. Se bea, se glumeste, se rade, se joaca carti, se fac pariuri. “Eu zic ca pana luna viitoare ajungem la 76kg,” zice unul. “100 de parai zice ca ajungem la 78kg,” zice altul. Colegii de companie il iau intr-un loc mai ferit, il leaga la gura si il bat cu bestialitate.
“1000 de parai pe 79kg pana pe 2 iunie!” zice tantos un tinerel cu mustata rasucita, aruncand nonsalant banii in dreptul soldatilor inversunati. Nimeni nu zice nimic, pentru ca asta micu’ e baiatul generalului al mare. Deja, asa tanar, e mare capitan si taica-su nu mai poate dupa el.
Capitanul Smecherel Suncagros le arunca un zambet satisfacut si le intoarce spatele. Imi marturiseste in particular ca are informatii ultrasecrete cum ca Mama vrea sa comande un tort de la Alice pentru 1 Iunie. “Asta nu e numai ca sa le dau peste nas, e o investitie,” imi zice el facand cu ochiul.
Desi ma bucur in sinea mea ca Smecherel o sa-si scoata banii, pentru ca e baiat simpatic, vestile astea noi ma ingrozesc. Unde va ajunge razboiul asta? Daca Grasimea pune mana pe bomba nucleara numita Tort de la Alice, atunci e sfarsitul lumii. Nimeni si nimic nu-i va putea sta in cale. Incidentul pizzei de ieri devine o glumita nevinovata, o joaca de copil. Simt nevoia sa informez pe cineva. Ca simplu reporter, nu pot sa ma implic, dar pot sa alertez opinia publica. oare pe cine sa anunt? Generalul Suncagros pare inabordabil, si mai si sta de vorba cu Smecherel, iar Smecherel mi-a spus mie astea in secret, daca afla...
Caut cu disperare generalul Vointei, dar armata Vointei s-a retras de ieri si pare sa fi intrat in pamant. Atunci, ca ultima scapare, il vad pe LolitaLover354. Il iau de-oparte, il pun sa jure ca pastreaza secretul, si ii povestesc tot. LolitaLover354 s-a facut alb tot, l-au luat transpiratiile, respira greu, il vad ca se clatina sub impactul stirii. El, saracul, cu armata lui inexistenta, nu poate face nimic, nu poate decat sa-i indemne pe altii la lupta. Si uite ca s-a facut ora 12 si generalul Suncagros nu mai da ordinul pentru al doilea atac al zilei. And it’s all downhill from here.
LolitaLover354 e numai piele si os. Pe fata alba ca varul i se zbate frenetic o vena disperata. Nu mai are arme ascunse, nu mai are cantece noi, nu mai are poze noi cu Lolita pe care sa le ofere ca mita soldatilor lenesi, nu mai are nimic.
“Vom face o strategie care sa nu fie bazata pe Lolita,” zice el intr-un final, sleit, de parca aceasta ar fi fost decizia cea mai dureroasa din toata cariera lui. “Punem muzica nou, fara Lolita.” Si se duce sa dea ordinele necesare. Cu coada ochiului il vad cum isi face cruce si sopteste “Lolita sa ne ierte!”
Si muzica incepe in forta cu “Kataomoi Fighter” (Luptator pentru o dragoste neimpartasaita). Suntem siguri, 354, ca asta nu are nici o legatura cu Lolita? Oricum, trupele se pun in miscare si pedaleaza timp de 15 minute si 45 de secunde. Pedalez si eu alaturi de ele, pentru ca situatia e grava. Cand cad extenuat de pe bicicleta, il vad pe LolitaLover354 prabusit la pamant. A fost atins? A lesinat? Alerg la el. Nu, e pe moarte. Slabit, palid, sopteste cu ultima suflare:
“Inainte baieti! Azi am progresat fata de ieri, nu?”
Ma grabesc sa-l linistesc ca am facut un total de peste 30 de minute, dar nu ma mai aude. Corpul lui neinsufletit s-a transformat in pulbere si e suflat de vant peste granita, spre pamantul sfant al Claviculelor pe care vrea sa le elibereze. Generalul Suncagros sforaie la umbra.